Business Women Forum Romania
12 noiembrie 2018
”The Hospital of the Future in Romania” – note
12 mai 2019
Show all

Medic. O profesie de vocatie?

Citesc des povesti cu doctori care mor, se imbolnavesc sau pur si simplu sunt nefericiti pentru ca societatea le arata din ce in ce mai putin respect.

Dar nu e vorba doar de societatea romaneasca. Se schimba lumea, se reaseaza prioritatile…

Sanatatea a ramas o dimensiune importanta pentru oameni. Dar nu mai este privita cu frica aceea viscerala a necunoasterii profunde.

Acum oamenii inteleg ca organismul este o masinarie. Ceea ce nu pot sa inteleaga este de ce sase ani de faculate si inca vreo alti cinci – sase de specialiate nu il transforma automat pe medic intr-un mecanic desavarsit. Medicina tinde sa fie din ce in ce mai ”bazata pe dovezi”, se indeparteaza in fuga mare de partea aceea de mister pe care flerul doctorului batran de odinioara il facea pe acesta sa puna diagnostice ”corecte” fara tomograf si uneori chiar fara un laborator performant. Acum 30 de ani cea mai importanta materie la Facultatea de medicina era semiologia: stiinta semnelor. Pentru ca medicul trebuia sa invete sa-si dea seama ce are pacientul dupa culoarea fetei, dupa consistenta firului de par, dupa cum ofteaza sau dupa cum isi descrie durerea, suferinta…Acum nu se mai face nici un pas fara analize, tomografie, rmn…tehnologia a luat locul flerului. Rezultatul negru pe alb al aparaturii au luat locul misterului. Nemaifiind mister, nu mai este nici vraja, nici emotie si nici …teama. Dar acest mister nu a fost inlocuit doar in sprijinul despagubirilor materiale pe care un eventual proces l-ar putea impune, desi si acest aspect a fost important, ca un trigger al ”progresului” stiintific. A venit mai ales din dorinta de siguranta. In diagnostic, in selectia medicamentelor si a procedurilor. Din nevoia de a stii cu maxima certitudine ca s-a facut ”tot ceea ce este omeneste posibil”. Sunt multi nostalgici care prefera doctorul batran care iti pune mana pe frunte si-ti spune verdictul. Dar insusi folclorul medical ne spune ca acest verdict nu era cel corect. ”Daca pacientul are zile, nici doctorii n-au ce-i face” se spunea in tineretea mea despre un pacient care se ”incapatana” sa suporte interventii chirurgicale sau chimioterapie despre care chiar doctorii credeau ca e posibil sa-l ucida sau…sa-l vindece. Va amintiti bancul celebru cu un mare profesor care, privind analizele unui pacient ce parea adormit recomanda externarea si spune apartinatorului care intreaba ce se mai poate face? „…moare”. Peste cateva luni pacientul vine la spital sa multumeasca marelui profesor pentru tratament. Ce tratament? Pai zeama de varza, ”moare” adica…

Oameni pe care nu-i verifica nimeni si care nu inteleg nimic din functionarea organismului isi aloca titulatura de ”terapeut” si practica medicina. Alternativa. Adica minciuna emotionala. Minte-ma frumos, i-a soptit si el a mintit-o: cat esti de frumoasa a rostit exclamand cu privirea! si ea a lasat sa-i alunece colanul de aur, pentru ca toti banii din lume nu pot cumpara o vorba buna atunci cand ai nevoie de ea.

Terapeutii propovaduiesc deseori lucruri pe care nu le inteleg, le repeta invatate de-a gata si ajungem sa traim in lumea ”telefonului fara fir”, primind informatii distorsionate.

Fosta insotitoare de bord, devenita ”vindecatoare” dupa ce a aflat, intr-o sesiune de meditatie ghidata, ca nu exista moarte, promite sa trateze orice. Doctorul te trimite la analize, la investigatii si, intr-un final iti da un tratament care face bine la peste 80% din oamenii cu aceeasi afectiune ca a ta. Dar nu garanteaza nimeni ca-ti va face bine si tie. Pe cine sa crezi?

Aboneaza-te la
newsletter
Aboneaza-te la newsletter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *