”The Hospital of the Future in Romania” – note
12 mai 2019
Colesterolul crescut – o boala?
29 iunie 2019
Show all

Interviu Prof Dr Grigore Tinica – Despre spitalele viitorului in Romania

24 aprilie 2019, simpozion găzduit de Banca Națională a României și organizat de Societatea Română de Chirurgie Endoscopică, sub egida Academiei Române de Științe Medicale: Hospitals of the future in România.

Ajung la eveniment prin amabilitatea revistei Medica Academica, căreia îi mulțumesc și pe această cale.

să încercăm să facem Europa la noi acasă

După o zi încărcată de emoții, informații și foarte multe semne de întrebare, profit de amabilitatea D-nului prof Dr. Grigore Tinică, chirurg cardiovascular, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie Iași, sa aflu și punctul de vedere al unui profesionist român despre conferință, despre viitorul medicinei și al spitalelor în România concretă.

să nu copiem chiar totul din străinătate

– Stimate Domnule Profesor, vă mulțumesc din suflet pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. A fost o conferință deosebit de interesantă. Cum vedeți România pe acest drum al Spitalelor viitorului?

 – În primul rând țin să mulțumesc organizatorilor, D-nul prof Irinel Popescu si D-nul dr Copaescu pentru aceasta idee de a discuta despre spitalele viitorului. Pentru fiecare țară spitalul viitorului este diferit. Știți, în limba chineză nu există cuvântul viitor. In limba chineză, viitor înseamnă ceva ce nu s-a întâmplat. Iar noi putem să visăm la viitor. Viitorul este întâi un vis, apoi se transformă într-un proiect, apoi se transformă în realitate. Și România, în unele domenii, așa cum a fost remarcat, de exemplu, sistemul de telemedicina din Romania, se construiește deja viitorul.

Vorbitorul din Belgia (n.r. D-nul Pascal Verdonck, profesor de tehnologie medicală, vicepreședintele Asociației Belgiene a Directorilor de Spitale) ne-a sugerat să nu copiem chiar totul din străinătate, pentru că avem și noi lucruri bune și frumoase pe care și ei doresc să le ”importe” de la noi.

distribuția facilităților este în funcție de cine poate să facă această distribuție, nu în funcție de nevoile reale ale populației

Despre spitalele din România… Ar trebui să facem întâi o evidență cu ceea ce ne trebuie, nu să așteptam să ne facă alții. Eu am văzut master planul pentru dezvoltare pe următorii ani, care seamănă mai mult cu o directivă bolșevică. Și care are principala idee să micșorăm numărul de paturi peste tot în România. Dar nu toate regiunile țării se dezvoltă la fel, nu putem compara, de exemplu, zona Bucureștiului cu provincia. De aceea, dacă cineva crede că poate să micșoreze numărul de paturi în București, în zona Moldovei acest lucru poate fi contraproductiv. Este important să ținem minte că România învestește foarte puțin în medicină, sub 5%, s-a spus astăzi, fata de US care investește 17%, sau față de majoritatea țarilor europene care investesc peste 10% din PIB.

ce ne dorim noi de la medicină, în general: vrem să creștem speranța de viată, vrem să creștem starea de sănătate a populației, vrem să creștem copii mai sănătoși?

Și aici avem o mare problema: sigur multă lume și din mass-media și din politică are impresia că în medicină, în România, se cheltuiesc banii ineficient. Când banii sunt puțini nu ajung tuturor și apare mereu o discuție în ceea ce privește distribuția. În România, în acest moment, distribuția facilităților este în funcție de cine poate să facă această distribuție, nu în funcție de nevoile reale ale populației. De aceea, pentru viitor, poate ar fi bine să începem de aici. Să facem un registru cu ceea ce ne trebuie, să facem un plan pe 15-20 de ani cu dezvoltarea demografică a României, cu ceea ce ne dorim noi de la medicină, în general: vrem să creștem speranța de viată, vrem să creștem starea de sănătate a populației, vrem să creștem copii mai sănătoși? Pornind de aici putem să facem și un plan al educației în România. Pentru că și educația sanitară ar trebui să înceapă din primii ani de viață, și la școală, și la liceu și în facultate și în fiecare zi.

Cea mai mare problemă cu care se va confrunta omenirea peste 20-30 de ani, în afară de încălzirea globală, probabil va fi lupta cu infecțiile

S-a vorbit foarte mult și se vorbește despre infecțiile nosocomiale. Dar spitalele, atunci când au fost construite, au fost sterile, ulterior au venit oameni în spitale și fiecare om aduce cu el microbi. Consumăm produse procesate sau produse obținute prin culturi accelerate, intensive și carne și lapte și legume tratate și atunci microorganismele se adaptează, devin tot mai puternice și nu cedează la antibioticele pe care le folosesc medicii. Cea mai mare problemă cu care se va confrunta omenirea peste 20-30 de ani, în afară de încălzirea globală, probabil va fi lupta cu infecțiile. Microbii se dezvoltă mult mai repede decât reușim noi să-i combatem.

Spitalele în viitor s-ar putea să fie, cu părere de rău, doar pentru cei ce-și vor putea permite.

Pornind de la viitorul spitalelor ar trebui să ne gândim la viitorul medicinei. Medicina ar trebui să meargă spre întărirea imunității organismului pentru ca organismul să poată combate această infecție fără ajutorul unor chimicale din afară. Noi, fiind chirurgi, mergem spre o agresiune cât mai mică asupra organismului, o incizie cât mai mică, tot mai mică, până la un punct. Tot chirurgii vor dezvolta noi tehnici chirurgicale. Acest lucru s-a întâmplat și în trecut. De exemplu și pace-makerele au fost inventate de chirurgi. Și tot felul de dispozitive, de valve, astfel încât și alte specialități, mai puțin intervenționiste, cum ar fi cardiologii, să poată să le folosească.

Sigur aceasta este o medicină a viitorului poate mai îndepărtată, dar noi trebuie să pornim de la o medicina de mâine, sau viitorul care începe astăzi și să avem o proiecție pe 20-50 de ani a dezvoltării medicinei în România. Totodată consider că ar trebui să întrebăm și organele competente în ceea ce privește dezvoltarea medicinei, cum ar fi Academia de științe medicale, Universitățile de medicină și farmacie, organizațiile profesionale… Să le dam tema pentru dezvoltarea spitalelor și a medicinei în Româmia. Să avem și finanțare astfel încât să poată fi discutate întâi în foruri științifice apoi în mass media. La noi se întâmplă cumva invers, cineva aruncă în mass-media o bombă, toata lumea începe să discute, și de multe ori discută cei ce nu cunosc problema iar cercetătorii nu se amestecă pentru că pare o discuție sterilă care duce la nici un rezultat. Eu văd spitalele viitorului cu multe investiții. Spitalele în viitor s-ar putea să fie, cu părere de rău, doar pentru cei ce-și vor putea permite. De aceea cei ce ne guvernează să facă în așa fel încât cât mai multă populație să poată avea acces la medicina de înaltă performanța. Daca se va întâmpla acest lucru, vom vedea in viitor.

– M-a impresionat informația prezentată în cadrul conferinței că în Franța 9% din populație se afla în ”desert medical”. Cum vedeți aceasta idee vis a vis de specificul țării noastre? Exista și in România zone în care accesul la medicina primară este dificil?

 Când vor fi mai în vârstă, să-și cumpere o garsonieră lângă cel mai dotat spital din zona respectivă ca sa aibă acces rapid la medicina de calitate.

 – Sigur, există și în România zone cu acces dificil la medic. De exemplu în zona Deltei accesul este dificil pentru că nu există drumuri de acces. Zonele montane sunt în această situație, există chiar și zone situate în apropierea unor metropole unde oamenii au acces greu la medicină.  Mulți colegi de-ai mei îmi spuneau că ar dori la pensie să-și cumpere o casa în vârful muntelui să stea în liniște. Le-am sugerat să nu facă acest lucru. Când vor fi la pensie și vor fi mai în vârstă, să-și cumpere o garsonieră lângă cel mai dotat spital din zona respectivă ca sa aibă acces rapid la medicina de calitate. Ceea ce ne-a prezentat D-nul secretar de stat Raef Arafat încearcă să închidă aceste goluri de care vorbea și reprezentantul Franței (n.r. Francois Coste, Director Executiv Groupama România), pentru că ajungi foarte rapid cu SMURD în aceste zone și prin telemedicină, transmițând  informația către centrele performante, scurtăm distanța către aceste centre și economisim resursele. Pentru că nu-l mai plimbăm pe bolnav de la un spital la altul, ci putem să-i punem diagnosticul exact acolo unde este și să-l îndrumăm direct către spitalul care poate, are dotările, competențele necesare să-l trateze corespunzător. Ceea ce a fost remarcat și de alți vorbitori, această facilitate închide ”deșerturile medicale” de pe harta României. Aici, oarecum, suntem campioni și alții pot să învețe de la noi, dar și noi avem de învățat de la alții. De exemplu francezii, din câte știu eu, încearcă să acopere aceste deșerturi cu medici de familie importați din România pe care reușesc să-i plătească mai bine decât noi.

– Asta era și următoarea mea întrebare: ce facem cu zonele rămase fără medic de familie, pentru că mulți medici de familie aleg să părăsească tara?

”Locul sfânt nu rămâne gol”

– Din fiecare sistem ies oameni și intră oameni. Ies specialiști și intra specialiști. Sistemul se părăsește în România fie prin pensionare, fie prin emigrare, dar exista și căi prin care se reumple sistemul cu specialiști tineri, după rezidențiat, dar și prin capacitarea de specialiști din țări mai puțin fericite față de România. Și asta se va întâmpla: vor veni medici din țările estice, din țările arabe, din Asia, din Vietnam, din India și vor profesa la noi pentru că acest lucru s-a întâmplat și în Franța, s-a întâmplat și în Satele Unite și în Anglia și în alte țări . Medicii din țările vest europene pleacă spre SUA și Canada, medici din Europa de est pleacă să lucreze în Europa de vest, și la noi vor veni medici din țările de la est de noi. E o vorbă: ”Locul sfânt nu rămâne gol”.

să pornim de la educație

Problema este să avem deschidere a minții noastre să rezolvăm aceste probleme. Dacă vor mai fi conducători care să spună: cui nu-i place, să plece, se vor găsi foarte mulți cărora nu le place ceva. Ar fi mai bine să încercăm să facem Europa la noi acasă! Mulți tineri strigă acum pe străzi ”vrem o țară ca afară”, s-o facem noi aici! Și, cum v-am spus, e bine să pornim de la educație, poate ar fi bine să împrumutăm idei de la japonezi. De exemplu ei, în primii ani de școală nu învață să scrie și să citească ci îi învață arta comportamentului: cum să-și facă igiena, cum să se comporte.

Am trecut acum la un sistem de învățământ cu 13 clase, cu clasa pregătitoare, plus facultățile. Deci suntem destul de bine, în rând cu lumea civilizată, dar trebuie să dăm consistență, să vedem ce lăsăm generațiilor viitoare.

– Sa facem Europa la noi acasă mi s-a părut extrem de frumos și de consistent spus, chiar este un îndemn. Îmi doresc să ajungă la cât mai multa lume!

 – Sper că v-a ajunge!

– Vă mulțumesc foarte mult pentru vorbele înțelepte și pertinente.

Aboneaza-te la
newsletter
Aboneaza-te la newsletter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *